Mai nou, Romania s-a aliniat la reglementarile europene in domeniul proiectarii antiseismice, astfel incat dezvoltarea Bucurestiului (in special cladiri inalte) necesita costuri mai mari decat se stia pana acum.
Pentru a afla mai multe despre cum se construieste in prezent in Capitala, din punct de vedere al protectiei impotriva seismelor, am stat de vorba cu domnul Madalin Coman (foto), Director Tehnic in cadrul companiei specializata in lucrari de expertizare, proiectare, constructii sau consultanta Pop&Asociatii.
– Ce caracteristici prezinta Bucurestiul din punct de vedere al posibilitatilor de a construi?
– Specificul terenului din Capitala pot spune ca este unul aparte, spre deosebire de zone intens construite. Capitala este traversata de doua rauri (Dambovita si Colentina – n.r.), care in timp au avansat de la sud la nord, lasand in urma lor un teren cu aluviuni. Deci, teoretic, cel mai bun teren este acela din nordul acestor rauri.
In Bucuresti, spre deosebire de alte orase din Europa, avem un teren foarte slab, cunoscut in domeniul tehnic sub titulatura de soft soil. Roca dura – de care multe capitale profita din plin pentru a funda cladiri stabile si inalte – la noi este, in general, abia pe la 5 km adancime. Nu exista utilaje care sa realizeze piloni pana la aceasta adancime, dar oricum aceasta solutie ar conduce inevitabil la depasiri ale bugetului investitiei cu valori de neimaginat.
Astfel, se pare ca pentru conditiile de teren din capitala, odata cu dorinta unei cresteri in inaltime a unei structuri si pretul acesteia va creste, nu direct proportional cu numarul de niveluri, ci mai aproape ca o functie asimptotica. Acest lucru se intampla in special la cladirile cu regim mare si foarte mare de inaltime, incepand mai precis de la aproximativ 20 de nivele in sus.
La finalul lucrarilor pentru o structura inalta putem ajunge la o valoare a investitiei mai mare fata de suma investitiilor a doua cladiri cu aceeasi destinatie. Cu alte cuvinte, daca aleg sa ridic un bloc de 30 de etaje in comparatie cu doua de 15 etaje, pentru conditiile din Bucuresti rezulta ca cel inalt este mai scump decat celelalte doua.
Teoretic nu ar trebui sa se intample acest lucru, dar din cauza lucrarilor suplimentare si necesare infrastructurii cum ar fi: lucrari de consolidare a terenului; lucrari speciale pentru fundatii de adancime ce realizeaza elemente ce fac legatura intre teren si structura; lucrari de sprijinire a terenului si nu in ultimul rand lucrari suplimentare pentru a crea o infrastructura robusta in functie, simplist spus, de numarul de etaje.
Cu toate acestea, preconizez ca in viitorul foarte apropiat se vor inlatura limitele traditionale pentru constructii civile, fie ca este vorba de cladiri de birouri sau rezidentiale. Inaltimea va fi dictata de orgoliul fiecarui proprietar si de multe ori aceste cladiri reprezentative isi fac propria publicitate iar beneficiile sunt considerabile. Cred ca in urmatorii zece ani totusi nivelul cladirilor va fi mult mai mare fata de fondul construit existent. Va urma o competitie in breasla inginerilor proiectanti. Nu cred sa avem specialisti in Bucuresti care sa aiba in CV un proiect de cladire cu regim foarte inalt care sa fie pus in opera intr-o zona seismica. Dar exista oameni capabili, programe performante si logistica pentru astfel de proiecte.
– Ce se intampla cu proiectarea cladirilor in conformitate cu noile norme europene antiseismice?
– Proiectarea bazata pe aceste coduri europene sau romanesti, va aduce beneficiarului costuri majorate. Astfel, costul structurii de rezistenta pentru o cladire este in jur de 25-35% din valoarea totala a investitiei, cealalta parte din valoare este reprezentata de echipamente si finisaje. In concluzie aceste costuri suplimentare ale structurii de rezistenta se rasfrang asupra costului total al investitiei cu procente de 5-8%. Pot fi gasite alte solutii pentru aceste cladiri afectand cat mai putin locatarii. In aceasta situatie incepe sa conteze si costul proiectarii care devine mai elaborata. Se apeleaza la tehnologii high tech, la materiale performante si nu in ultimul rand la consultanti profesionisti din tara sau din strainatate.
Am auzit de preturi de consolidare a structurilor de rezistenta in jurul valorii de 150 – 200 de euro pentru metrul patrat in functie de cladire, in timp ce pentru ridicarea unei cladiri noi predate la cheie pretul poate ajunge si la 800 – 1.000 de euro/mp cu tot cu finisaj.
– Tot ce se contruieste sau s-a construit in Romania pana in prezent respecta standardele in domeniu?
– Exista greseli de proiectare pentru unele cladiri din Bucuresti. Acestea au aparut in special dupa 1990. Pana in ’90 proiectarea constructiilor era realizata de colective foarte mari, care aveau un sistem de verificare foarte bine pus la punct. In primul rand, inginerii care proiectau erau supravegheati indeaproape de colegii de colectiv sau chiar solutiile si rezultatele erau dezbatute in plen dupa care se verificau de catre specialisti atestati cu multa experienta.
Dupa 1990, carentele unei legislatii si ale unor norme de atestare a experientei si capacitatii fiecarui absolvent al Universitatii de Constructii pentru a infaptui proiecte a condus la o situatie, zic eu, grava. Cunosc multe cazuri in care persoane care au contribuit la un proiect de rezistenta nu stapaneau nici cele mai elementare notiuni de statica in constructii. Starea aceasta va continua atata timp cat beneficiarii vor alerga dupa chilipiruri unde calitatea devine nesemnificativa sau atunci cand primeaza pretul.
– Mai sunt de actualitate valorile dupa care au fost ridicate unele cladiri in Bucuresti?
– Pe la inceputul secolului trecut multe cladiri din Capitala au beneficiat de un calcul la actiuni orizontale bazat pe o norma germana care indica valoarea fortei seismice la aproximativ 2% din greutatea cladirii. Dupa cutremurul din 1945, cand lumea stiintifica s-a trezit in fata unei realitati mai crude, s-a trecut la o analiza putin mai elaborata si rezultatul a fost ca trebuie estimata forta seismica la 5% din greutatea imobilului.
Dar a venit fatidicul 1977 cand toata teoria despre cutremure a fost data peste cap. Specialistii au hotarat ca la baza calcului pentru actiuni seismice sa stea un coeficient mult mai elaborat care il pot aproxima in jurul a 10% din aceeasi greutate. Din 2000 se incearca modificarea codului actual de incarcari seismice in baza experientei celorlalte tari care sunt afectate de aceste stihii. Acest cod de proiectare, numit P100 din 2006, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007, majoreaza coeficientul seismic si pana la 25%. Nu incerc sa alarmez pe nimeni sau sa impresionez prin aceasta afirmatie, dar aceasta este realitatea. Trebuie demarat un program amplu de consolidare si punere in siguranta a fondului construit existent.
Sursa: Business Adviser
