Cel mai important lucru in calcul este daca preturile vor creste sau vor scadea. In primul caz, cumpararea este din start avantajoasa iar in al doilea caz este inchirierea.
Al doilea lucru care conteaza este dispozitia de-a economisi. Daca veniturile actuale sunt mici dar cele anticipate in viitor sunt substantial mai mari, niciun cost suplimentar nu se justifica. Insa daca beneficiarul este dispus sa economiseasca, poate merge mai departe.
Al treilea factor este vârsta. Cu cât potentialul cumparator e mai tânar, cu atât perioada in care va beneficia de capital este mai lunga.
Al patrulea factor este durata creditului. Evident, este preferabil un termen cât mai scurt, astfel incât vârsta la finalul imprumutului sa nu depaseasca 50 de ani – momentul in care beneficiarul devine vulnerabil pe piata muncii.
Al cincilea factor este nivelul dobânzilor. O dobânda mica la credit nu este intotdeauna o veste buna. Pentru ca are mari sanse sa mai creasca. Iar cresterea dobânzilor, pe lânga costul lunar mai mare, duce si la ieftinirea proprietatilor. Astfel, decizia de cumparare este mai sanatoasa daca comparatia dintre rata si chirie se face la o dobânda mare.
Pe de alta parte, un nivel mic al dobânzilor la economisire favorizeaza cumpararea.
In final, in calcul intervine o notiune putin folosita in serviciile financiare din România: anuitatea. O anuitate este mecanismul in oglinda al economisirii. Depunatorul are o suma fixa pe care o incredinteaza bancii sau unui fond de investitii. Primeste periodic o suma fixa, exact ca o renta viagera, pentru o anumita perioada, timp in care suma netrasa este purtatoare de dobânda. O anuitate poate fi explicita, daca beneficiarul dispune de suma respectiva sau implicita, atunci când este scutit de o cheltuiala – de exemplu chiria lunara.
Sursa: Banking News
