În cazul tuturor contractelor de credite ipotecare, drepturile privind plata despăgubirilor de către societatea de asigurări se cesionează în favoarea băncii. Adică, suma stabilită cu titlu de despăgubire se va da asiguratului doar după ce banca îşi va lua banii care au mai rămas de dat până la finalizarea creditului. Prin urmare, ce ar fi mai bine să facă un client pentru a fi protejat de o eventuală avariere a apartamentului: să îşi facă o nouă poliţă care să-i acopere prejudiciile ori să-şi extindă poliţa la valoarea reală a apartamentului?
Majoritatea creditelor imobiliare se încheie cu ipotecă şi cu obligaţia clientului de a-şi asigura locuinţa în favoarea băncii. Desigur că persoanele care citesc cu atenţie vor înţelege ce înseamnă cesiune şi la ce anume se pot aştepta să primească în cazul unei situaţii nedorite.
Dacă locuinţa proaspăt cumpărată suferă un prejudiciu total la puţin timp după asta, asigurătorul va despăgubi banca cu suma pe care i-a împrumutat-o clientului şi diferenţa i se va restitui acestuia.
Însă, după cum se ştie, în primii ani de la contractarea unui credit, rata este compusă, în principal, din dobândă şi puţin din împrumutul efectiv (principalul). Astfel că suma recuperată de client poate fi foarte mică, deşi ratele plătite cumulează o sumă mai mare.
O altă poliţă pentru asigurarea împotriva furtului
Dacă avarierea se produce la câţiva ani de la contractarea creditului, lucrurile se schimbă puţin, în sensul că un client apucă să cotizeze mai mult şi astfel îşi poate recupera diferenţa dintre suma creditului şi cât a cotizat.
Spre exemplu, dacă împrumutul la bancă a fost de 50.000 de euro, iar la cinci ani de la momentul cumpărării se produce o avariere totală a apartamentului, clientul va primi diferenţa dintre 50.000 de euro – 20.000 (cam cât a plătit clientul în perioada respectivă).
Asiguratul poate încheia două poliţe cu companii diferite, însă are de întocmit două dosare în cazul unui prejudiciu, iar despăgubirile vor fi împărţite între asigurători. În cazul celor cu ipotecă, banca îşi va lua întâi banii de la asigurător (pe suma creditată), iar cealaltă companie va despăgubi clientul în baza sumei asigurate.
Ceea ce mai trebuie cunoscut de către cei care au locuinţele ipotecate este că asigurarea nu acoperă bunurile din locuinţă.
Pentru a fi asigurat şi împotriva furtului este nevoie de o altă poliţă.
Ipoteca a crescut numărul poliţelor
“Circa 10% din locuinţele din România sunt asigurate, parte din acestea ca o consecinţă a faptului că sunt ipotecate”, ne-a declarat Romeo Jantea, director asociat la FiinCo & Partners.În caz de daune parţiale la locuinţă, proprietarul poate beneficia de despăgubire pe baza acordului băncii în favoarea căreia poliţa este cesionată. Incendiile şi inundaţiile sunt acoperite de asigurarea cesionată în favoarea băncii creditoare.
Jantea spune că persoanele care au o astfel de asigurare pot să încheie o asigurare suplimentară pentru bunurile din locuinţă, care să acopere şi furtul, iar aceasta nu va fi cesionată în favoarea băncii.
Există şi varianta reactualizării preţului apartamentului cumpărat şi extinderea poliţei deja existente, făcută odată cu contractarea creditului.
Clientul va pierde practic doar suma cesionată în favoarea băncii, dar are avantajul că între timp preţul apartamentului a crescut şi va primi despăgubirea la valoarea reală la care s-a asigurat.Preţul unui produs de asigurare a locuinţelor în România porneşte, în general, de la o primă anuală de până la 0,25% din valoarea asigurată, şi are o acoperire pentru toate riscurile.
Doar 12,8% din români au asigurări de locuinţe
Ponderea persoanelor în totalul populaţiei care deţin asigurări de locuinţe a urcat, anul trecut, la 12,8%, de la 7% în 2003, potrivit unui sondaj Insomar, realizat la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).
Majoritatea celor care deţin asigurare de locuinţă provin din mediul urban, au studii superioare şi vârste până la 50 de ani. Peste 60% din cei intervievaţi sunt de acord cu introducerea obligativităţii asigurării locuinţelor, faţă de 38% în 2003.
Avarierea locuinţei, principalul risc perceput
Un procent de 59% din numărul participanţilor la studiu consideră că sistemul privat de asigurări reprezintă o alternativă bună la asigurările sociale publice, pondere în creştere cu 13 puncte procentuale faţă de aprilie 2003, când a fost realizat un sondaj similar de către IMAS.
Repondenţii deţin o asigurare de viaţă în procent de 12%, iar ponderea celor care consideră utilă o astfel de poliţă ajunge la 65,6%.
În România, 85% din locuinţe sunt proprietate personală, însă din acestea doar 10% sunt asigurate. În Occident, numai 45-65% sunt proprietate privată, dar procentul locuinţelor asigurate se ridică la aproape 100%. Un studiu Sensimark arată că avarierea locuinţei este principalul risc perceput de populaţie. Astfel, 79,1% consideră că importanţa poliţei de asigurare este foarte mare, 15% mare şi doar 5,6% consideră că acest gen de poliţă este puţin şi foarte puţin util.
Sursa: Adevarul
