Cine e vinovat de ce s-a întâmplat? De mai toată lumea spunea acum un an sau doi că leul se va întări continuu faţă de euro sau dolar, făcând prognoze foarte optimiste care au fost date peste cap la finalul anului trecut, când leul a pierdut peste 20% faţă de euro?
Unii bancheri şi analişti artă cu degetul spre BNR ca fiind principala responsabilă. Banca centrală se apără replicând că de vină sunt ba fondurile speculative din străinătate, ba băncile româneşti, ele însele interesate să facă profit din speculaţiile pe curs valutar. Cine are dreptate? Nu e foarte clar. Să vedem însă cum s-au desfăşurat ostilităţile.
Totul a pornit de la aprecierea puternică a leului în vara anului trecut, când leul a ajuns până la 3,1 lei pentru un euro, o apreciere de 10% faţă de cel mai mic nivel înregistrat la începutul acelui an. Reprezentanţii băncii centrale au declarat în acel moment că leul a ajuns la un nivel nesustenabil, adică era supraevaluat, dând vina pe speculatorii străini care investeau masiv în ţara noastră pentru a câştiga din dobânzile mari oferite de bănci la lei sau din câştigurile la bursă. Cu toate că leul puternic ajuta la scăderea inflaţiei, avertismentul a fost urmat de intervenţia BNR pe piaţa valutară, pentru a deprecia leul, fapt recunoscut ulterior de guvernatorul Isărescu.
De ce a făcut asta BNR? Pentru a-i ataca pe speculatori, mai precis pentru a le anula câştigurile obţinute în termen de câteva luni. Cum? După ce obţin câştiguri de 10, 15, sau poate chiar 20 de procente din dobânzi sau acţiuni bursiere, speculatorii se retrag din ţară, vânzând leii şi cumpărând valută pentru a o repatria în ţările de origine. Vânzând la un curs euro cu 10% mai slab, ei pierd astfel o bună parte din câştigurile obţinute din dobânzi.
Aceasta este tactica adoptată de BNR încă din prima parte a anului 2005, când s-a trecut la o politică de flotare liberă a cursului, tocmai cu scopul de a descuraja respectivele capitaluri speculative, stimulate de convertibilitatea leului şi liberalizarea contului de capital.
Această politică de flotare mai liberă, dar nu totală, a cursului, care s-a tradus, mai întâi, prin aprecierea cu 10% a leului în vară, urma să fie urmată, ca efect de pendul, de o depreciere, mai mare sau mai mică.
Între timp însă a apărut criza financiară mondială şi înrăutăţirea indicatorilor macroeconomici ai ţării, iar BNR a scăpat din mână, aparent, cursul. Acesta a suferit o depreciere dublă faţă de nivelul din vară, fapt care a încins spiritele şi a declanşat acuzaţii neobişnuit de dure între bănci, pe de o parte, şi analişti şi BNR pe de altă parte.
Sursa: Ghiseul Bancar
