In 2009, evolutia costurilor pentru toate tipurile de credite a fost in cea mai mare parte a anului una descrescatoare. In primul trimestru costurile au suferit o serie de ajustari dupa cresterile spectaculoase inregistrate de la declansarea crizei pana la sfarsitul anului 2008, urmand ca, dupa incheierea lunii martie 2009, sa inceapa un trend descendent mentinut pana la acest moment.
Aceasta evolutie este oarecum fireasca – la declansarea crizei, cu sau fara o problema de lichiditate, situatia pietei era una incerta justificand intr-o oarecare masura costurile prohibitive practicate pentru creditele de pe piata. Momentul de “respiro” le-a permis bancilor sa-si regandeasca strategiile atat in privinta produselor cat si in privinta planurilor de viitor. Sa nu uitam ca inceputul anului a fost presarat de comunicate de presa in care bancile anuntau regandirea exitinderilor de retele si/sau de personal.
Tot in primul trimestru modalitatile de calcul pentru dobanzile practicate au suferit modificari (un rol important fiind jucat si de OUG 174/2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protectia consumatorilor). Au aparut dobanzi fixe (in adevaratul sens al cuvantului) pe toata perioada de creditare, iar dobanda a capatat in majoritatea cazurilor o formula bazata pe un indice de referinta (ROBOR pentru RON, EURIBOR pentru EUR si LIBOR pentru USD si CHF) plus marja bancii. Tot in aceasta perioada (dar si in aprilie) au inceput sa dispara din oferte dobanzile fixe pe o perioada initiala si variabile apoi.
Creditele in alte monede decat cea nationala au inceput sa fie “discreditate”. Dupa disparitia relativ brusca a creditului in CHF (octombrie-noiembrie 2008), lovituri puternice au primit toate tipurile de credite in USD (masura normala avand in vedere cauza si locul izbucnirii crizei financiare) dar si, indirect, cele in EUR. Creditele in EUR au ramas din punct de vedere al costurilor practicate niste produse convenabile raportandu-ne la creditele disponibile pe piata (dobanzile si celelate costuri fiind diminuate dupa primul trimestru al anului “cot la cot” cu cele pentru moneda nationala) insa lovitura a fost data indirect de fluctuatiile dramatice intregistrate de cursul de schimb la inceputul anului si nu numai.
Trimestrul II – Incepand cu luna aprilie valorile dobanzilor au continuat sa scada insa accentul a inceput sa fie pus pe modificari ale conditiilor de acordare (eligibilitatea clientului), creditele devenind din ce in ce mai greu de accesat (au fost majorate veniturile necesare, reduse procentele de finantare, ponderate sau eliminate anumite tipuri de venituri). In aceasta perioada scaderile de dobanzi au fost preponderant indreptate spre creditele garantate cu ipoteca, cele de consum ramanand la nivelurile anterioare.
Trimestrul III – Scaderile costurilor produselor de creditare au continuat insa, in aceasta perioada, scaderile au fost operate atat pentru creditele garantate cat si pentru cele negarantate axate in special pe moneda nationala (un rol crucial fiind jucat si de masurile adoptate de Banca Nationala) insa nu au fost neglijate nici creditele in EUR. Aceasta perioada a stat sub marca programului guvernamental Prima Casa de la care institutiile financiare asteptau o revigorare a cererii pentru creditele ipotecare, lucru ce s-a si intamplat insa pentru o perioada relativ scurta de timp (marturie stand plafonul neterminat bugetat in 2009 pentru acest program).
Trimestrul IV – Ultimul trimestru a adus schimbari in ceea ce priveste relatia cu institutiile financiare. Desi nu este o practica noua, doua banci au anuntat introducerea unor diferentieri de preturi pentru clientii care isi incaseaza salariile in conturile lor, cuvantul de ordine fiind “siguranta” dar si modificari in ceea ce priveste produsele de creditare, modificari axate in principal pe diminuarea ratelor dobanzilor sau actualizarea lor in functie de indicii de referinta, nelipsind nici lansari de produse sau promotii pentru toate categoriile de credite.
Concluzie: Evolutia dobanzilor (si a celorlalte costuri ale creditelor) a fost influentata de o serie de factori, dintre care cei mai importanti au fost deteriorarea veniturilor populatiei si masurile luate de BNR.
Inca de la declansarea crizei pana in prezent (si cel mai probabil si in lunile urmatoare) numarul restantelor inregistrate la plata creditelor s-a aflat intr-o continua crestere. Acest lucru se datoreaza situatiei economice in care se regaseste tara noastra – multe companii si-au restrans activitatea, altele au disparut – somajul atingand cote ridicate iar o parte dintre cei care nu au ajuns someri au suferit scaderi salariale. In aceste conditii chiar si cei care nu si-au pierdut locul de munca au devenit mult mai prudenti cu veniturile si si-au regandit structura prioritatilor. Daca in anii trecuti creditul de nevoi personale avea utilizari de la cele mai diverse, multi romani fiind indatorati peste posibilitatile lor (mizand si pe cresteri salariale viitoare), criza financiara a adus o “trezire la realitate”. Astfel achizitiile “nesabuite” au trecut la coada listei de prioritati in 2009, romanii dorind sa isi asigure pe de-o parte platile lunare (de subsistenta si cu plata creditelor contractate) si eventual un minimum de economii pentru “ziua de maine”.
De cealalta parte a baricadei bancile au dorit sa limiteze accesul la credite pe de-o parte din cauza ariei de impact a crizei (nici bancile-mama sau sucursalele din alte state nu au fost ferite de efectele acesteia) si pe de alta parte sa se asigure ca viitorii clienti isi vor putea permite plata ratelor, motiv pentru care costurile au continuat sa scada ajungand la niveluri comparabile cu cele de la inceputul anului trecut (influentate si de dobanda de politica monetara practicata de BNR a carei rata a fost diminuata in mai, iulie, august si septembrie 2009 cu 0,5 pp, pana la 8%), insa conditiile de eligibilitate au devenit din ce in ce mai greu de indeplinit.
In cazul depozitelor s-a inregistrat aproape aceeasi evolutie a dobanzilor ca si in cazul creditelor, insa ceva mai agresiva (intervalul de timp scurs intre modificarile operate de aceeasi institutie a fost unul mult mai scurt). Daca pana la sfarsitul primului trimestru dobanzile se aflau in plina ascensiune incepand cu luna aprilie acestea au intrat pe o panta descendenta mentinuta pana in acest moment. De mentionat este faptul ca depozitele in USD inregistrau scaderi timide ale dobanzilor inca din luna februrie urmand ca in luna martie sa se mentina constante si apoi sa resimta scaderi mai accentuate decat depozitele in RON si EUR ajungand in prezent la niveluri ce nu depasesc valori de 3,25%. Ca si in cazul creditelor, depozitele in CHF au inceput sa dispara din ofertele bancilor in perioada octombrie – noiembrie 2008, cele cateva produse care au “supravietuit” pana la acest moment avand dobanzi cu un nivel maxim de 2,10%. Si depozitele in GBP au suferit “lovituri” fiind inlaturate din ofertele unor banci si inregistrand importante scaderi ale dobanzilor (in acest moment cea mai mare dobanda pentru un produs in GBP este de 2,90%).
Aceasta evolutie similara a depozitelor in raport cu produsele de creditare se explica prin circumstantele economice in care au fost facute modificarile. Astfel in prima parte a anului, lipsite de activitatea de creditare si in unele cazuri de sprijinul bancilor mama, institutiile financiare au avut nevoie rapid de lichiditatile necesare continuarii activitatii, lichiditati atrase de la populatie prin practicarea unor dobanzi atractive si prin lansarea unor tipuri de produse de economisire care sa se muleze pe cerintele pietei (depozite cu diferite scadente atipice, conturile de economii care permit retrageri in orice moment, etc.). Odata regandite strategiile, atrase lichiditatile (dar si pe fondul unei cereri in crestere pentru produse de economisire) dobanzile au inceput si continuat sa scada.
Asteptari privind evolutia dobanzilor?
Avand in vedere contextul actual al pietei:
1. cerere scazuta pentru produsele de creditare (si aici luam in calcul veniturile in scadere ale populatiei precum si conditiile de eligibilitate impuse de banci)
2. inclinatia populatiei spre conservarea veniturilor si economisire
3. viitoarele masuri ale bancii nationale (cel mai probabil vor exista noi scaderi ale ratei dobanzii de politica monetara)
este de asteptat ca dobanzile sa scada in continuare atat in cazul creditelor (mai ales in cazul creditelor garantate cu ipoteca, creditele de consum negarantate urmand sa inregistreze fluctuatii) cat si in cazul depozitelor.
Inainte de o stabilizare a ramurilor economice, dar si una in plan politic nu putem vorbi de o relaxare a politicii de creditare. Desi interesate de acordarea creditelor, bancile se vor axa si in 2010 pe consolidarea portofoliilor de clienti existenti si pe atragerea de noi clienti insa in conditii de siguranta. Viitorii posesori de credite vor trebui, printre altele, sa se incadreze intr-un grad de indatorare relativ scazut, sa demonstreze o stabilitate la locul de munca, sa dispuna de un istoric de creditare pozitiv (sau inexistent) si nu in ultimul rand sa poata aduce garantii.
Sursa: Finzoom.ro
