Nu pentru ca ar fi vorba de niste situatii sociale deosebite ale debitorilor, dar pentru ca avocatii au ramas efectiv socati cand au vazut ca sunt romani care se indatoreaza pe cate 5 ani la banci ca sa isi cumpere haine.
Astfel, in cele circa 500 de dosare primite de la banca, debitorii accesasera, in decembrie 2007, credite bancare prin intermediul unor carduri de debit, cu care cumparasera haine; iar din cauza acestor haine acum au ajuns in Biroul de Credit si orice sansa sa mai poata lua un nou credit de consum s-a naruit, pur si simplu prosteste.
De exemplu, un restantier in varsta de 34 de ani din Bucuresti, care lucreaza in vanzari la o mare companie, a contractat un credit de consum in valoare de 3500 RON , bani cu care si-a cumparat trei costume de la Steilmann. Practic pentru aceste trei costume, care pana la finalul perioadei de rambursare vor ajunge sa coste 5800 RON, acest domn a preferat nu numai sa se indatoreze, dar si-a amanetat practic urmatorii 5 ani de zile.
Interesant este faptul ca a venit la sediul Urban si Asociatii si a spus ca nu va putea sa plateasca ratele, intrucat tocmai si-a pierdut locul de munca si intreba colectorii de debite daca nu cumva doresc sa restituie costumele !?
Un alt caz a fost al unei femei de 28 ani din Brasov, care a folosit un credit de consum tot in decembrie 2007 pentru a-si cumpara o blana si o pereche de pantofi de la un magazin de lux. Explicatia data de ea colectorilor de debite de la Urban si Asociatii a fost la fel de nefiresc de simpla ca si in cazul bucuresteanului de mai sus: fusese invitata la o petrecere de Revelion selecta in Poiana Brasov , cu invitati din randul persoanelor bogate din Brasov, si a dorit sa faca impresie, sperand sa isi gaseasca o jumatate in noaptea de Revelion, care sa-i asigure traiul linistit pe viitor din postura de sotie. Planul a esuat, si in plus s-a trezit pe cap acum si cu recuperatorii de debite.
In cazul ei insa lucrurile se pare ca se rezolva intrucat fratele ei care lucreaza in Italia s-a aratat dispus sa trimita bani ca sa-i acopere datoria catre banca.
In asemenea situatii, munca colectorilor de debite devine extrem de anevoioasa intrucat este clar ca nu poti sa executi silit bunurile “finantate”, care in acest caz sunt niste haine, iar la profilul restantierului, care locuieste cu chirie, are deja restante la intretinere, este foarte greu sa poti nu numai sa colectezi debitul, dar sa speri ca si in cazul in care incerci o executare silita, vei putea sa recuperezi ceva din bani.
In repetate randuri am atras atentia bancilor sa nu mai finanteze asemenea credite, cu asemenea destinatii, insa in permanenta punctul de vedere al bancilor s-a mentinut: numarul restantierilor si valoarea restantelor este inca destul de mica ca sa nu ingrijoreze, astfel incat se prefera sa se acordeze acest gen de credite, intrucat numarul celor care restituie ratele este totusi inca “stimulator” pentru cifra de afaceri a bancilor.
Am observat in acest context faptul ca tot mai multe magazine in special cele deschise sub marci celebre de imbracaminte si incaltaminte, au inceput sa accepte sa vanda produse in rate, insa nu putem sa nu ne intrebam: ce este in mintea celor care se indatoreaza pe 5 ani pentru un costum sau o pereche de pantofi ?
Chiar numai atat valoreaza viitorul lor, pentru ca este clar ca nu se gandesc in perspectiva daca iau asemenea decizii! Iar riscul de a pierde locul de munca si de a intra in incapacitate de plata a ratelor aferente creditului nu mai preocupa pe nimeni, iar aceasta mentalitate nu va putea fi schimbata din pacate de nici o masura de limitare a creditarii adoptata de BNR.
Sursa: Ghiseul Bancar
