Care este rostul acestui uniformizări? Asemănătoare celui jucat de Consiliul Concurenţei în reglementarea diverselor pieţe, cu scopul de a asigura libera concurenţă, ce duce automat la scăderea preţurilor, din care să aibă de câştigat consumatorii.
La fel şi în cazul produselor şi serviciilor financiare. Atunci când există nişte reguli comune pe o piaţă europeană atât de vastă, estimată la nu mai puţin de 800 de miliarde de euro, cei ce vor avea de câştigat vor fi beneficiarii împrumuturilor.
Pentru că, în prezent, la fel ca în cazul pieţei finaciare din România, de-a lungul şi latul Europei preţurile creditelor de consum, cele vizate în principal de noua reglementare, diferă foarte mult de la o ţară la alta: de la 6% în Finlanda, la 12% în Portugalia. Surprinzător, în România dobânda anuală efectivă (care include toate costurile) la creditele de consum în euro este puţin sub 12%, conform datelor centralizate de Banca Naţională a României, aşadar, la nivelul maxim. Ceea ce ar putea da serios de gândit băncilor româneşti, atunci când se vor confrunta cu competiţia băncilor din ţările europene.
O altă importantă modificare pe piaţa creditelor de consum ce urmează a intra în vigoare de anul viitor va fi cea privind condiţiile de contractare şi de rambursare a împrumuturilor. Primul vizat este mult blamatul contract de creditare: stufos, scris cu litere mici şi cu multe capcane pe care beneficiarii creditelor le descoperă abia după ce semnează. Iar odată semnat, contractul nu mai poate fi reziliat, decât în condiţii extrem de dezavantajoase pentru consumator. Iată însă că, potrivit noii norme europene, cel care a semnat un contract de creditare poate să renunţe oricând la credit, “fără a furniza un anumit motiv şi fără a plăti vreo penalitate”. Cu alte cuvinte, dacă constaţi că dobânda de 7% promisă de bancă devine 9% după ce ai semnat contractul, şi în plus mai descoperi că ai de plătit şi alte comisioane cu valori semnificative, despre care nu ai fost informat, poţi reunţa imediat la respectivul credit şi să mergi la altă bancă.
O altă mare problemă a creditelor, întâlnită frecvent în ţara noastră, este aceea a rambursării anticipate a împrumutului. În prezent, atât băncile româneşti cât şi cele europene percep penalităţi extrem de mari, de cinci procente sau chiar mai mult din valoarea creditului rambursat în avans. Acest fapt îngrădeşte, de asemenea, libera concurenţă, în condiţiile în care beneficiarul creditului doreşte să se mute la o altă bancă, ce-i oferă condiţii mai avantajoase de creditare, sau vrea să-şi refinanţeze creditul, fie pentru obţinerea unei sume mai mare de bani, fie pentru a scădea costul împrumutului, prin majorarea perioadei de rambursare, reevaluarea garanţiilor sau scăderea dobânzii.
Potrivit directivei europene de creditare aflate în curs de adoptare, beneficiarul unui credit va putea rambursa în avans respectivul împrumut fără a plăti nici o penalizare. Ceea ce va duce, fireşte, la creşterea competiţiei dintre bănci şi, în ultimă instanţă, la scăderea costurilor. De altfel, problema costurilor, mai cu seamă a celor ascunse, este a treia mare problemă a creditelor bancare. Din acest motiv, directiva europeană obligă băncile să-şi informeze clienţii cu privire la toate costurile unui împrumut, înainte ca acesta să semneze contractul de creditare.
Sursa: Ghiseul Bancar
