Din simplul motiv că băncile româneşti nu au nici o legătură cu cele americane. Efectul este mai degrabă la nivelul pieţei financiare, prin deprecierea cursului de schimb, şi a indicilor Bursei, prin retragerea investiţiilor şi scăderea cotaţiilor.
Şi totuşi, băncile din America şi din întreaga lume funcţionează după aceleaşi principii ca cele din România. În principal, atrag depozite şi oferă credite. Dar acordarea de împrumuturi este considerată o activitate riscantă, motiv pentru care atât băncile cât şi orice instituţie financiară impun garanţii care să le ferească în cazul în care beneficiarul creditului nu mai poate returna banii. Însă, cu cât garanţiile sunt mai mari, cu atât costul împrumutului scade, şi invers. Gajurile imobiliare reprezintă cele mai populare tipuri de garanţii folosite de bancheri, în special în cazul împrumuturilor de mare valoare. Motivul: casele reprezintă bunuri relativ uşor de valorificat şi a căror valoare poate creşte în timp. Numai că ipotecile pe case, terenuri şi apartamente reprezintă ele însele un risc.
De aici încep problemele. În momentul în care, într-o anumită perioadă de recesiune sau crize financiare, precum cea de acum, scad preţurile de pe piaţa imobiliară, o piaţă ce cunoaşte multe fluctuaţii, apare problema reevaluării garanţiilor şi, în consecinţă, costul împrumuturilor creşte. Un astfel de fenomen este posibil şi în România, mai ales că în ultima vreme au apărut destule voci care apreciază că preţurile de pe piaţa imobiliară sunt supraevaluate. Pe măsură ce creditele imobiliare vor exploda în perioada următoare, riscul unor astfel de deprecieri creşte şi, odată cu el, şi cel al creditelor ipotecare neperformante.
Până atunci însă, un risc şi mai mare a început deja să-şi arate efectele. Este vorba de cel al dobânzilor subevaluate de către bănci, pentru a atrage cât mai mulţi clienţi. Iniţial unele bănci mici, dar şi mari, au promovat agresiv credite cu dobânzi cât mai mici, în special pe cele în euro. În goana după clienţi, băncile păreau dispuse să lase din profit, numai pentru a câştiga clienţi. În realitate însă, dobânzile se dublează după câteva luni de la contractarea împrumutului, ceea ce înseamnă că rata lunară de plătit se va majora semnificativ, putând ajunge chiar şi două ori mai mare decât rata iniţială. Cei care nu sunt avertizaţi de acest lucru şi a căror rată la bancă, în cazul unui credit imobiliar, reprezintă un efort financiar destul de important din venituri, pot intra cu uşurinţă într-o criză financiară. Ceea ce s-a întâmplat, de altfel, în America.
Un alt pericol ce ar putea amplifica o astfel de criză a creditelor de mare valoare, în special cele ipotecare, este majorarea bruscă a dobânzilor, ca efect al modificărilor în ascensiune a cotaţiilor intenaţionale. Un astfel de fenomen, cauzat de criza mondială, se face acum resimţit indirect şi pe piaţa bancară din România, unde funcţionează în principal filiale ale marilor bănci prezente pe piaţa Europeană, şi care au anunţat deja înăsprirea condiţiilor de creditare şi majorarea dobânzilor.
Norocul nostru, după cum au apreciat şi bancherii, este faptul că intermedierea financiară din România este încă destul de redusă pentru a crea probleme sistemului bancar şi financiar. Deocamdată.
Sursa: Ghiseul Bancar
