Dupa sesismul din 1977, autoritatile din Romania au luat in serios proiectarea antiseismica a cladirilor noi. Astfel, de-a lungul timpului legislatia in domeniu a fost de mai multe ori inasprita pentru a asigura o mai buna securitate seismica. Ultima data in 2006. Acest lucru presupune pentru developeri costuri mai mari pentru ridicarea unei cladiri. De asemenea, dincolo de rigorile legii, intre Romania si celelalte state membre ale UE exista si o diferenta de mentalitate in ceea ce priveste proiectarea cladirilor noi. Motivul este seismul. Pentru a afla mai multe detalii despre aceste aspecte am stat de vorba cu domnul Dragos Marcu, director general al companiei Popp&Asociatii, care continua astfel seria interviurilor acordate revistei noastre.
Business Adviser: Putem vorbi de o diferenta intre modul in care se proiecteaza in Occident si modul in care acest lucru se realizeaza la noi?
Dragos Marcu: Sunt diferente de abordare care tin de doua aspecte. Pe de o parte, lumea inginereasca romaneasca este mai conservatoare si beneficiaza de niste “norme” de proiectare putin ramase in urma. Acum suntem in proces de aliniere cu aceste reglementari. La nivelul anului 1992 am avut un cod antiseismic de proiectare foarte bun pentru vremea aceea, numai ca lucrurile au stat pe loc de atunci si abia acum s-au schimbat. Mergem spre un nivel de siguranta mult mai sever. Probabil ca lumea civilizata de astazi nu mai este in masura sa accepte dezastre cu pierderi semnificative de vieti omenesti si, practic, fiecare viata conteaza.
Pe de alta parte, europenii fac parte dintr-o categorie de ingineri un pic altfel decat americanii sau decat japonezii, care raman cei mai buni in calculul, cercetarea si proiectarea constructiilor din zonele seismice.
Europenii, la randul lor, au cateva minti luminate. Ei beneficiaza de o instruire superioara noua, un suport tehnologic, si pana la urma si financiar, care le permite sa aiba unitati structurale de exceptie. Dar toate acestea, intr-o zona unde in cel mai rau caz vantul le-ar putea pune probleme si nu un cutremur cu o periodicitate ciclica mica de ani. Din acest motiv structurile europenilor sunt zvelte, sunt indraznete, au console mari si sunt futuriste. Deci exista cauze obiective prin aceasta situare geografica, dar sunt si cauze subiective.
In orice caz, incepem sa recuperam din handicapul cercetarii, a tehnologiilor si banilor care se investesc pentru constructii.
BA. Putem vorbi si de o diferenta de mentalitate?
D.M. Da, putem spune ca este si o diferenta de mentalitate intre noi si vestici. Diferenta de mentalitate ramane si este accentuata. Ei nu au un simt al proiectarii in domeniul seismului, nu au o scoala si o practica inginereasca de zeci de ani pe care noi o avem.
Din cauza aceasta structurile lor ies mai subtiri decat ale noastre. De aceea apar unele divergente de opinie intre noi, in conditiile in care noi le parem lor prea conservatori. Excesiv de conservatori. imi este greu sa apreciez, dar probail ca si ei au dreptate pe undeva. La ei proiectarea se face mai usor, fara sa-si puna multe probleme si, de fapt, daca stam sa ne gandim bine, dezastre structurale au aparut si la ei, chiar mai multe decat in Romania.
Efectele pot fi dezastruoase acolo pentru ca ei nu proiecteaza casele in sensul acesta. Este adevarat ca probabilitatea ca la ei sa apara un cutremur important se poate reduce la limitele unui interval de sute sau mii de ani.
B.A. In ce masura, fiind o zona seismica, normele europene pot fi aplicate la noi?
D.M. Politica forurilor europene este urmatoarea. Ei au preluat anumite conditii de calcul si criterii de performanta pe care le au deja in sange americanii si japonezii, dar ei nu se lovesc de ele. in acelasi timp, Eurocodul constructiilor lasa la latitudinea anexelor nationale decizia si abordarea calculului seismic in zone specifice cutremurelor. Din cate stiu eu, prin 2010 spera ei o uniformizare completa la nivelul intregii Uniuni, dar nu stiu in ce masura acest lucru se va realiza.
Norma romaneasca din punct de vedere al severitatii cutremurului este chiar mai relaxata decat norma europeana, pentru ca in Romania se calculeaza constructii ca oriunde in alta parte pentru o perioada de viata a constructiei de 50 de ani, dar cu un hazard seismic sa zicem mai moderat. Apare acel interval mediu de recurenta a cutremurului luat in calcul care la noi este de 100 de ani, iar in Europa, SUA sau Japonia este de 475 de ani.
B.A. Ce inseamna mai exact acest lucru?
D.M. Nu o sa construim o cladire pentru 475 de ani. Este o formula probabilistica care reliefeaza spune ca posibiliatea de depasire in urmatorii 50 de ani a valorii luate in calcul la proiectare, pentru un cutremur cu un interval mediu de recurenta de 475 de ani, este de 10%. Asta inseamna ca avem 10% „sanse” ca ceea ce am socotit noi sa fie depasit de realitate.
Este un aspect probabilistic. Un cutremur asteptat la un interval de 100 de ani nu inseamna ca apare ceas, se poate intampla si asa, dar poate sa apara astazi si maine (in doua zile consecutive, deci) si apoi sa nu mai apara 200 de ani.
B.A.Cum apreciati ca sunt noile norme in domeniul proiectarii seismice, aprobate recent in Romania?
D.M. Exista multe divergente. Multe dintre acestea sunt in lumea inginereasca, deoarece multi seniori in domeniu nu accepta aceste norme noi, mergand si pe un principiu popular.
Acestia spun ca daca noi am calculat pana acum la 2% si mai apoi la 5 si 10% sarcina seismica procentuala, (valoarea de calcul a fortei seismice raportata la greutatea constructiei), iar constructiile astfel proiectate au trecut destul de bine prin cateva seisme importante, trecerea la 15-20 de procente si chiar mai mult este inacceptabila, prea conservativa. Din punctul meu de vedere, trecerea la noile norme este un important pas inainte. Asa cum am mai spus, astazi, in tarile civilizate, sunt greu de acceptat pierderi importante materiale sau de vieti omenesti. Exista fara indoiala si aspecte mai putin bune ale noilor coduri, limitate totusi. in sfarsit, discutia e lunga si nu are rost sa o dezvoltam aici.
B.A. Care sunt costurile suplimentare pentru o cladire, pentru ca aceasta sa indeplineasca noile criterii antiseismice in domeniu?
D.M. Aici sunt doua aspecte. Vorbim o data de o crestere a materialelor pe piata constructiilor, generata local de cresterea economica semnificativa, efervescenta, care a aparut in acest domeniu in ultimii ani. Pe de alta parte este o crestere economica globala, existand anumite zone cu cerere importanta de materiale de constructii. De exemplu pretul otelului laminat a crescut semnificativ ajungand uneori de negasit, si am ajuns sa avem probleme la unele constructii, caci ceea ce am pus in opera acum jumatate de an, acelasi tip de profil nu-l mai gasesti astazi in Europa. Il gasesti in Japonia. Chiar si acela nu este un profil european, ci este unul britanic care trebuie agrementat. E cam incurcat, nu-i asa? Pana la urma pretul este mai mare. La fel, pretul cimentului si implicit al betonului, a crescut.
Al doilea aspect il reprezinta cresterea de pret determinata de inasprirea normelor de proiectare care este clara si semnificativa. Aceasta genereaza o crestere de consumuri. Desi proiectam de un an si jumatate dupa noile tendinte, nu avem o statistica foarte bine pusa la punct. Eu cred ca vorbim totusi de o crestere a costurilor structurilor cu cel putin 25-30%.
Sursa: Business Adviser
