În Florida, două proprietăţi la preţul uneia singure costă aproximativ 100,000 de euro. În Berlin, preţul unui apartament de 70 de mp este de aproape 70,000 de euro, iar în Dubai un apartament pe plajă la preţul de 100,000 de euro. În Franţa, o casă în provincie se poate achiziţiona cu 50,000 de euro.
De ce nu şi-ar cumpăra şi românii proprietăţi în străinătate, în condiţiile în care un apartament vechi în Bucureşti depăşeşte cu uşurinţă 120 de mii de euro? Organizatorii târgurilor de profil spun că sunt din ce în ce mai mulţi compatrioţi care îşi cumpără case în străinătate şi chiar vin cu ofertă în acest sens. Dar, oricât de ieftină pare o locuinţă în afara ţării, trebuie urmate câteva etape înainte de procedura de achiziţie.
În primul rând, trebuie vizitate şi cunoscute mai multe zone ale ţării respective. Se ştie că în fiecare stat există regiuni mai scumpe sau mai accesibile.
Chiar dacă vorbiţi engleza, un traducător pentru limba ţării respective este util în negocierea cu reprezentanţii locali, bancherii şi brokeri. Urmează contactarea unei agentii imobiliare locale. Înainte de decizia finală, este importantă vizionarea a cât mai multe proprietăţi.
Trebuie să ştim cât dorim sau cât putem să plătim şi dacă avem nevoie de credit sau altă finanţare. Trebuie analizate locaţia, accesul, îmbunătăţirile, dar şi utilizarea: alegem plaja, zona de ţară sau spaţiul urban. Suprafaţa este de asemenea importantă, în funcţie de nevoile viitorului proprietar.
În ceea ce priveşte creditarea, indicat este să apelaţi la o bancă locală pentru a scuti timp. Creditul ipotecar presupune în multe state costuri iniţiale, plătite în avans, care pornesc de la 10% din valoarea bunului achiziţionat. Elemente importante de avut în vedere sunt moneda de finanţare şi rata de acoperire a creditului. Un aspect este randamentul investiţiei. Sunt absolut necesare informaţiile despre evoluţia pieţei imobiliare din zona de interes, precum şi potentialul turistic al zonei respective.
Sursa: The Money Channel
