Cu siguranta, în urmatorii cinci ani, pe piata mai este loc de crestere, sustine Dumitru Petcu, director general al companiei Petcu Construct. Domnia sa detine o importanta experienta în domeniu, atat pe piata autohtona, cat si în strainatate.
Business Point: Cum caracterizati piata imobiliara în acest moment?
Dumitru Petcu: În business-ul imobiliar de la noi, tonul este dat de catre „profitul“, care în comparatie cu „incertitudinea“ afacerii este determinant. Se apreciaza unanim, de catre cei implicati în domeniu, ca situatia actuala se va mentine în parametrii actuali de crestere înca 3-5 ani, cu o posibila sincopa gen Spania în urmatorii 2-3 ani, dar care va fi depasita.
B.P.: Agreati sa lucrati pentru proiecte mari sau pentru cele de dimensiuni mijlocii?
D.P.: Dimensiunea proiectelor în care se implica o societate de constructii este aleasa în functie de propria capacitate logistica. Aceasta este cea care permite derularea unui contract. Este clar ca daca ai capacitatea sa gestionezi proiecte mari, rentabilitatea este mai buna si rezultatele financiare sunt pe masura.
În gestionarea unui proiect sau altul, societatea de constructii este legata sau depinde de multi factori, cum ar fi: furnizorii de materiale, furnizorii de utilaje, transportatorii, forta de munca si implicarea bancii.
Daca acesti factori sunt în propria administrare, sansele de reusita sunt maxime. Daca, însa, provin de la terti este greu de administrat pentru ca legea contractelor nu functioneaza înca. Deci nu ai nicio protectie daca un tert nu-si îndeplineste, sa spunem, întocmai obligatiile contractuale. În consecinta, este bine sa gestionezi cat mai multi dintre acesti factori, daca se poate, si sa ai banca de partea ta.
B.P: Ce reprezinta din punctul dumneavoastra de vedere prezenta unei banci în business-planul unui proiect imobiliar?
D.P.: Un proiect imobiliar începe prin stabilirea sursei de finantare, deci a unei banci dispuse sa finanteze proiectul în discutie. Banca are rolul determinant în realizarea proiectului, deoarece conditiile cerute de banca sunt esentiale în derularea proiectului. Ma refer la conditiile cerute „beneficiarului“ pentru acordarea sumei; conditiile de rambursare si perioada de gratie acordata pentru începerea rambursarii; dobanda; dar si implicarea, sau nu, a bancii în acordarea creditelor imobiliare pentru cumparatori.
În ultimii doi ani, implicarea bancilor în finantarea proiectelor imobiliare va fi evidenta, conditiile enumerate mai sus fiind mult îmbunatatite fata de anii anteriori. Astfel, a fost si este posibila dezvoltarea imobiliara importanta la care asistam si care impresioneaza placut pe toata lumea, indifirent în ce domeniu lucreaza.
Îmi doresc ca aceasta atitudine pozitiva a bancilor sa nu se opreasca în stadiul actual si sa se dezvolte în continuare implicandu-se mai mult în derularea activitatii de realizare a investitiei.
Ma refer la scrisorile de garantie, care sunt înca scumpe si la implicarea bancii în platile lunare dintre beneficiar si antreprenorul general. Daca garantarea realizarii proiectului în termenii angajati de constructor se face prin scrisoarea de garantie de buna executie, pentru garantarea platilor stabilite, înca nu se foloseste curent un instrument bancar. Aici banca ne-ar ajuta mult pe noi, executantii proiectelor.
Avand în vedere cresterea investitiilor în domeniul constructiilor, sunt optimist si cred în aparitia imediata pe piata a unor produse bancare care sa permita rezolvarea acestei probleme de garantare a platilor.
B.P: Se vorbeste foarte mult în ultima perioada despre o criza a fortei de munca în mai multe domenii, inclusiv în domeniul constructiilor. Care este în acest moment situatia în Romania si care ar fi una dintre posibilele rezolvari?
D.P.: Astazi se discuta mult despre forta de munca în Romania în general si în domeniul constructiilor, în special. Apreciez ca datorita mass-mediei problema pare, sau se vrea, mult mai mare decat este în raport cu anii anteriori intrarii Romaniei în UE.
În domeniul fortei de munca din constructii, un moment de marcat a fost aparitia pe piata a unor societati din afara Romaniei, din Grecia, Franta, Austria, Germania, Italia, Spania si Portugalia. Odata cu aparitia acestora a crescut cererea, deci si pretul fortei de munca/salariile, dar si calitatea lucrarilor executate.
Aceasta a fost accentuata o data cu posibilitatea liberei circulatii a persoanelor ca urmare a intrarii în UE. Deci cererea crescanda a fortei de munca antreneaza necesar si cresterea salariului, ceea ce nu este de condamnat. Partea rea este ca aceasta crestere a costurilor cu forta de munca nu este corelata cu productivitatea muncii. Daca salariile au crescut din 2006 si pana în prezent cu 20-30%, productivitatea nu a marcat o crestere de 10%.
Angajatorul nu are mijloace de a ridica productivitatea deoarece fluctuatia muncitorilor în santiere este ceva cotidian. Daca „fortezi“ sa se obtina productivitate, pleaca si nu ai cu cine sa-i înlocuiesti. Fluctuatia este încurajata si de existenta santierelor „în regie proprie“ si de un „obicei“ implementat în aceasta activitate.
Rezolvarea acestei probleme va fi realizata în timp pentru ca tine atat de legislatia muncii, financiara, cat si de comportamentul angajatorului si al angajatului. (G.Serban)
Sursa: Business Adviser
