Potrivit ultimelor date ale BNR prezentate de prim-viceguvernatorul Florin Georgescu, creditele imobiliare acordate de bănci s-au majorat în acest an cu 63,4%, în timp ce ascensiunea creditelor de consum a fost de 59,4%.
Totuşi, creditele destinate achiziţiei de bunuri de consum, de la maşină, mobilă şi frigider până la telefoane mobile vor rămâne preponderente încă câţiva ani buni, ţinând cont de veniturile mici ale românilor şi de nivelul de trai. Însă după cum consideră şi Georgescu, împrumuturile destinate investiţiilor imobiliare, făcute atât de persoanele fizice cât şi de IMM-uri sau de companii mai mari, îşi vor menţine în continuare un ritm de dezvoltare mai accelerat decât cele de consum iar peste câţiva ani le vor întrece. Cu alte cuvinte, piaţa imobiliară românească se va alinia, încă de anul viitor, la cele din ţările dezvoltate, unde este susţinută în principal de credite.
Dar să nu ne grăbim prea tare, avertizează aceeaşi reprezentanţi ai băncii centrale. Pentru că România nu seamănă deocamdată cu ţările care au o piaţă imobiliară şi una bancară dezvoltate. Astfel, două mari piedici vor limita încă serios în următorii ani o dezvoltare puternică a sectorului de credite imobiliare. Este vorba, mai întâi, de faptul că la noi nu există încă un echilibru între cerere şi ofertă, nici pe piaţa imobiliară şi nici pe cea bancară. Deficitul de locuinţe, de clădiri de birouri, de spaţii industriale şi comerciale face ca preţurile acestora să fie de multe ori supraevaluate, iar tendinţina este de scumpire permanentă, până când se va ajunge la un anumit echilibru şi la un prag de dezvoltare.
Pe de altă parte, indicatorii economici în suferinţă ai ţării, precum inflaţia sau deficitul extern, impun autorităţilor, în primul rând BNR, să impună restricţii de creditare, pentru a se limita consumul. În acest fel, ritmul de dezvoltare nu merge cu pedala apăsată la fund, chiar dacă acest lucru ar fi posibil. Ce s-ar întâmpla în acest caz? Oficialul BNR spune că, de exemplu, dacă nu s-ar impune băncilor restricţii de creditare, atunci toată lumea ar avea bani în buzuare dar nu ar avea ce să cumpere de la piaţă sau din magazine. Inflaţia ar creşte foarte mult, iar odată cu ea şi dobânzile, în consecinţă mai puţină lume şi-ar permite un credit. Deci în final pierdem mai mult.
Până când piaţa se va autoreglementa, fiecare încearcă să se descurce cum poate şi să găsească subterfugii pentru a evita restricţiile impuse de atingerea indicatorilor macroeconomici. Astfel, pentru a fenta restricţiile băncii centrale şi pentru a putea acorda credite ipotecare suficient de mari pentru a acoperi valoarea unei locuinţe, băncile au născocit diverse metode: credite cu perioadă de graţie, cu dobândă zero sau o dobânda fixă mică în primele luni şi variabilă, adică mai mare ulterior, credite în valută şi în monede exotice, precum franci elveţieni. Atenţie, însă! BNR avertizează că este de acord cu concurenţa pe piaţa bancară, însă “nu jupuiţi clienţii”!
Este vorba, în principal, de faptul că băncile majorează substanţial dobânzile după ce clienţii contractează împrumutul sau introduc noi comisioane. Motiv pentru care unele bănci chiar au fost sancţionate, spune Georgescu. În plus, România este pe cale să adopte o normă europeană privind condiţiile de acordare a creditelor, tocmai pentru a evita astfel de probleme care în SUA au condus la o criză majoră. Un astfel de scenariu nu este posibil în România, apreciază reprezentanţii BNR, întrucât volumul creditelor imobiliare este mult prea mic pentru a avea un impact semnificativ. Problemele încep însă să apară. Restanţele la credite au crescut îngrijorător de mult în acest an, cu peste 160%.
Sursa: Ghiseul Bancar
