Bancherii sustin ca rambursarea anticipata le genereaza costuri, motiv pentru care impun comisioane de penalizare. Realitatea contrazice insa acest rationament. In timp ce unele institutii taxeaza aceasta optiune chiar si cu 4%, altele o ofera pur si simplu gratuit, semnaland ca plata in avans nu prea genereaza pierderi asa de mari pentru banci.
Aderarea la UE a creat asteptari puternice in randul populatiei cu privire la cresterea veniturilor. Perspectivele sunt legate de procesul de convergenta, care impune pe termen lung alinierea conditiilor interne la cele din zona euro. Cel mai bun exemplu din acest punct de vedere il reprezinta preturile la case, care au luat-o cu mult inainte celorlalte preturi. Salariile nu fac nici ele exceptie de la acest fenomen. In primul trimestru din acest an, castigul salarial mediu pe economie a crescut cu 18%, depasind, practic, majorarea care a avut loc pe tot parcursul anului trecut.
Fara indoiala, tendinta va continua in urmatorii ani, urmand ca pe termen lung sa se apropie de nivelurile occidentale. Dar acest lucru s-ar putea sa se produca intr-un interval destul de indelungat, pe masura ce economia romaneasca devine mai performanta.
Perspectiva ii face insa pe foarte multi clienti care contracteaza imprumuturi ipotecare sa accepte sa plateasca in prezent rate foarte mari la credite comparativ cu venitul disponibil. Acestia mizeaza pe faptul ca, daca salariile vor continua sa creasca, serviciul datoriei va deveni tot mai usor de suportat. In cele din urma, isi vor permite chiar sa ramburseze mai devreme creditul, astfel incat sa-si micsoreze costurile cu imprumutul pentru locuinta.
Diferente mari intre banci
Intr-un astfel de scenariu, in alegerea creditului trebuie tinut cont nu doar de rata dobanzii la imprumut, ci si de comisionul de rambursare anticipata, care inregistreaza valori destul de mari in unele cazuri. Printre bancile care penalizeaza sever rambursarea in avans se numara ABN AMRO, care percepe o taxa de 4%. De asemenea, BCR si Credit Europe aplica penalizari la fel de mari, insa numai in primii ani ai contractului. Ulterior, valoarea comisioanelor scade gradual, iar in unele cazuri chiar sunt eliminate. UniCredit Tiriac Bank renunta la aceasta taxa dupa 5 ani, iar CEC si Credit Europe Bank dupa primii 10 ani ai contractului. In medie, acest comision se situeaza la 2%, insa sunt si institutii – precum Banca Transilvania si ING Bank – care nu aplica nicio penalizare pe tot parcursul duratei creditului.
Bancile justifica acest comision prin faptul ca el le permite sa-si recupereze pierderile pe care le suporta atunci cand un client plateste ratele mai devreme. Problema este ca nu intotdeauna bancile inregistreaza pierderi, iar in unele cazuri ele chiar sunt avantajate atunci cand se fac plati anticipate. Totul depinde de tipul dobanzii de la credit – fixa sau variabila – si de conjunctura pietei.
Costul real al platii in avans
Daca rata dobanzii este fixa, atunci banca inregistreaza pierderi cand randamentele pe piata au scazut, iar clientii fac rambursari anticipate. Imprumutul reprezinta pentru o banca un plasament, iar in cazul in care o parte din el este platita in avans, banca trebuie sa caute un nou plasament pentru acesti bani suplimentari. Insa, cum dobanzile in piata au scazut, ea nu va putea reinvesti sumele la acelasi randament, astfel ca inregistreaza o diminuare a profitului estimat, motiv pentru care este indreptatita sa solicite o compensatie din partea clientilor care fac rambursari anticipate.
Situatia devine insa cu totul alta daca dobanzile au crescut intre timp. In acest caz, banca poate reinvesti banii la randamente superioare, astfel ca un client care plateste creditul anticipat ii face, in cele din urma, un serviciu. Din acest motiv, nu este echitabil ca acesta sa fie penalizat pentru ca banca nu suporta in acest caz nicio pierdere.
La fel stau lucrurile si atunci cand banca practica dobanzi variabile la credite, asa cum fac aproape toate bancile din Romania. Avand in vedere ca dobanda la credit se modifica permanent in functie de conditiile pietei, bancile nu ar trebui sa aiba niciun fel de problema in a reinvesti banii la un randament similar. Singurul cost care ar putea interveni ar fi cel administrativ – legat de efectuarea investitiei -, insa acesta nu justifica nici pe departe taxe de 4%, asa cum percep unele banci autohtone.
Plafoane pentru comisioane
Stabilirea unui nivel adecvat al comisionului de rambursare anticipata reprezinta in prezent un punct important pe agenda Comisiei Europene. Merita semnalat faptul ca in foarte multe tari legislatia stabileste praguri maxime pentru aceste comisioane. In Belgia, penalizarea nu poate depasi dobanda platita timp de 3 luni, iar in Germania, acest comision se poate percepe doar in primii 10 ani in cazul creditelor ipotecare cu dobanzi fixe. In Spania, banca centrala a stabilit o limita maxima de 4%, dar acordurile informale dintre banci au redus comisionul la 2,5%. Franta este una dintre tarile cele mai protective din acest punct de vedere, deoarece penalizarea maxim admi-sa este de cel mult 3%, fara a depasi valoarea dobanzilor datorate pe 6 luni. In schimb, in Olanda, 10% din credit poate fi rambursat in fiecare an fara penalizare.
Masurile de limitare a valorii comisioanelor au fost luate in anii �70, cand a avut loc o crestere a inflatiei in majoritatea tarilor europene. Automat, dobanzile la credite au crescut, ceea ce a condus la majorarea ratelor lunare la credite. Pentru a preveni aparitia unui numar mare de credite neperformante, aceste tari au luat decizia de a facilita consumatorilor optiunea de a rambursa anticipat creditele, astfel incat sa scape de presiunea ratelor ridicate la credite. Comisia Europeana considera insa ca actualul climat financiar nu mai justifica, pentru moment, mentinerea unor astfel de obstacole din partea statului. Pe de alta parte, institutiile financiare trebuie sa dezvolte meto-de mai bune de evaluare a costului rambursarii anticipate, astfel incat sa nu puna in sarcina clientului costuri exagerat de mari.
Sursa: Saptamana Financiara
