Saptamana Financiara realizeaza o analiza comparativa pe costul creditului in Romania si a celui din tarile membre ale Uniunii Europene. Concluzia: „Scump, doamna… in UE e mai ieftin!”.
Astfel, statisticile oficiale arata ca romanii se imprumuta cu dobanda medie de 8,5%, arata SFin, in timp ce rata medie in UE a celor mai scumpe credite, cele de consum, este de 7,5%, iar pentru imprumuturile imobiliare este de 4,42%. Mai reprezentativa este comparatia pe dobanda anuala efectiva. Astfel, SFin scrie ca, in Romania, DAE medie pentru creditele imobiliare este de 10,1%, iar pentru cele de consum 16,3%. In zona euro, aceasta dobanda este la jumatate, adica 4,7% pentru imprumuturile imobiliare si 7,8% pentru cele de consum. Si statele care au aderat in marele val din 2004 stau mai bine decat noi, in special la imprumuturile pentru locuinte, intrucat cele de consum au costuri mai mici, insa apropiate de cele din Romania. Astfel, SFin arata ca in Ungaria DAE pentru creditele imobiliare este de 6,33%, in timp ce in Polonia este 5,4%.
„Atunci cand vine vorba de costul creditelor, bancherii autohtoni aduc in discutie o lista intreaga de motive”, scrie Saptamana Financiara, insa „inamicul numarul 1” este considerat rezerva minima obligatorie, ce genereaza costuri pentru banci. ”Rezerva minima obligatorie nu are insa un impact atat de mare asupra costurilor pentru a justifica dobanzile mult mai mari practicate peste media UE”, considera publicatia. Astfel, explica SFin, ecartul intre dobanzile la credite si cele la depozitele in euro este de 5,7%, in timp ce la lei este de 7%. Insa, RMO pentru euro este dublu decat pentru lei, astfel ca si costurile implicate sunt de doua ori mai mari. „Astfel, era normal ca ecartul in lei sa fie mai mic decat cel la euro, cand in relitate se intampla tocmai invers”, noteaza SFin. Explicatia acestei situatii se regaseste in concurenta mai puternica in zona creditelor in euro. „Competitia insuficient de matura este, de fapt, principalul motiv pentru care creditele sunt cu mult mai scumpe in Romania decat in UE”, conchide SFin.
Esecul privatizarii CEC continua sa aiba ecouri si in presa de astazi. „Privatizarea CEC a fost gresit conceputa”, titreaza Saptamana Financiara, subliniind ca „vanzarea CEC a esuat deoarece Comisia de privatizare a adoptat o strategie gresita: in loc sa caute cel mai potrivit candidat, a urmarit sa obtina un castig maxim”.
SFin considera ca oferta financiara a NBG a fost „mai mult decat satisfacatoare”, grecii oferind un pret mai mare decat valoarea bancii. Publicatia argumenteaza acest lucru analizand raportul dintre valoarea de piata a bancii si valoarea contabila. „In cazul CEC, multiplul care reiesea dintre oferta inaintata de NBG era de 4,5”, scrie SFin. In comparatie, acelasi raport in cazul BRD, calculat dupa evaluarea bursei, este de 4,9. „Insa intre BRD si CEC este o diferenta enorma atata din punctul de vedere al indicatorilor financiari, cat si al imaginii in randul clientelei”, noteaza publicatia.
Sfin explica si care a fost cauza esecului negocierilor: „In loc sa identifice un investitor strategic, care sa integreze CEC in lumea buna financiara, Comisia a urmarit sa obtina cel mai bun pret”. Stretegie gresita, intrucat CEC nu era „o prioritate pentru niciun grup financiar important, ci o oportunitate de extindere”. „Din acest motiv, marile banci nu au dorit sa intre intr-un razboi al preturilor pentru CEC, finalistele fiind doar institutii din esalonul secund”, scrie SFin.
„Nu banii au fost problema la privatizarea CEC”, este punctul de vedere al redactorului Mihai Bobocea in Ziarul Financiar. Acesta arata ca CEC nu a fost vandut pentru o diferenta de 140 de milioane intre oferta de 560 de milioane euro a celor de la NBG si cele 700 de milioane asteptate de stat. In acelasi timp ce respingerea ofertei grecilor, statul a anuntat ca „va pompa 150 de milioane euro in capitalul social al CEC”, pentru capitalizarea bancii.
„Nu trebuie sa fii mare specialist in finante pentru a pune o intrebare legitima: de ce a refuzat statul privatizarea CEC, din moment ce diferenta de bani fata de asteptari rezultata din oferta grecilor a fost imediat acoperita de Finante?”, se intreaba Bobocea.
Adevarul este preocupat de ceea ce se va intampla dupa eliminarea avansului obligatoriu pentru credite. „Chiar daca Banca Nationala va adopta proiectul de norma ce elimina restrictia unui avans pentru imprumuturile ipotecare, institutiile de credit ar putea sa nu renunte in totalitate la obligativitatea unui aport propriu al clientului. Asta pentru ca bancile comerciale se tem de creditele nepoerformante”, subliniaza Adevarul. Potrivit presedintelui executiv al Alpha Bank, Sergiu Oprescu: „fiecare diminuare cu cinci puncte procentuale a gradului de finantare bancara induce un risc de apartie a creditelor neperformante de un punct procentual din portofoliul finantarilor”. Cu alte cuvinte, „diminuarea aportului propriu al clientului cu 5% majoreaza cu un procent riscul creditelor neperformante”.
Sursa: Banking News
