Se ştie că pentru o tânără familie, cumpărarea propriei locuinţe este primul obiectiv, de care depinde în bună parte realizarea în viaţa personală dar şi în cea profesională. În acelaşi timp, foarte puţini tineri dispun de resurse financiare şi de garanţiile necesare contractării unui credit pentru casă.
De aceea a fost inventat creditul ipotecar, care în România are chiar şi o lege specială, dar care, din păcate, se dovedeşte a avea efecte destul de slabe. Este vorba, aşadar, de posibilitatea obţinerii unui credit pentru cumpărarea sau construirea unei case, împrumut care se poate garanta cu viitoarea construcţie sau cu imobilul ce urmează a fi achiziţionat. Cu alte cuvinte, nu este necesară o garanţie suplimentară pentru obţinerea finanţării, precum o ipotecă pe un alt imobil sau un depozit bancar. Din păcate, în România puţine bănci au fost dispuse, până recent, să acorde astfel de credite, preferând să nu-şi asume riscuri prea mari, în condiţiile în care puteau oferi suficiente credite de consum, cu riscuri mult mai mici şi din care se obţin profituri mai mari, ca urmare a costurilor mai ridicate pe care trebuie să le plătească clienţii.
Deşi analiştii şi bancherii se aşteaptă ca volumul creditelor de consum să se reducă treptat, statisticile îi contrazic deocamdată. Potrivit ultimelor date ale Băncii Naţionale a României, românii au contractat credite ipotecare în valoare de aproape un miliard de lei (în jur de 300 de milioane de euro), în timp ce volumul de credite de consum este de cinci ori mai mare: aproape 5,5 miliarde lei (în jur de 1,7 miliarde euro).
Pentru a ne face o idee despre ritmul de creştere lunară a creditelor pentru locuinţă, în comparaţie cu cele ipotecare, vedem că în luna mai populaţia a obţinut credite de consum în valoare de 1,7 miliarde lei şi credite pentru locuinţă de numai 160 de milioane de lei, adică de 10 ori mai puţine!
Suferinţa creditelor ipotecare are mai multe cauze. Dezvoltarea lentă a sectorului imobiliar din ultimii 15 ani şi deficitul uriaş de locuinţe a împiedicat existenţa unei pieţe veritabile a creditului ipotecar. Abia în ultimii doi ani încep să se dezvolte proiecte ample de ansambluri imobiliare ce vor permite contractarea mai multor credite. În acelaşi timp, însă, piaţa imobiliară nu se poate dezvolta în absenţa unei cereri consistente de noi locuinţe, finanţate prin credit. Acest fenomen nu a putut avea loc, din cauza salariilor mici ale majorităţii românilor, care nu le-a permis contractarea unui credit, precum şi a restricţiilor de creditare impuse de BNR, în condiţiile păstrării echilibrelor macroeconomice.
Restricţii care, în realitate, nu au făcut decât să distorsioneze piaţa de credite, în favoarea celor de consum. În condiţiile în care până recent era necesar un avans de minim 25% din valoarea locuinţei pentru a obţine un credit ipotecar, băncile au dezvoltat alte tipuri de credite ca alternativă la cel ipotecar, dar pentru care nu este nevoie de avans. Este vorba de creditele de nevoi personale garantate cu o ipotecă, acordate pe perioade la fel de mari ca un credit ipotecar şi în condiţii asemănătoare în privinţa costurilor. În acest fel, statistica privind creditele ipotecare nu mai este relevantă, suferinţa acestora fiind alinată temporar.
Sursa: Ghiseul Bancar
