De ani buni, agentiile imobiliare din Romania au creat un monopol care face imposibila intalnirea dintre cumparatorul si proprietarul unui bun. Cel care vrea sa-si cumpere o casa, un teren sau doar sa inchirieze o garsoniera trebuie sa cotizeze la una dintre miile de agentii de pe piata. Acestea din urma recurg la tot soiul de tertipuri, de la anunturi-capcana sub pretul pietii pana la introducerea abuziva a celor care vand apartamente in bazele lor de date, la mica publicitate sau pe Internet.
Acum 10 ani, „baietii destepti“ ai imobiliarelor au inventat un program de calculator menit sa supravegheze toate tranzactiile pe aceasta zona. Softul cu pricina a fost oferit sub forma de abonament, la un pret rezonabil, tuturor agentiilor imobiliare. Programul face ca cei interesati sa primeasca, la prima ora in computere, ofertele publicate la Mica Publicitate sau pe Internet de catre particulari, pe toata tara, indiferent ca este vorba despre vânzari, cumparari sau inchirieri. Aplicatia selecteaza anunturile dupa numarul de telefon, eliminându-le astfel pe cele ale agentiilor, pentru ca acestea sa nu se calce pe bombeuri si sa se sune intre ele. Baza de date a celor de la imobiliare i-ar face gelosi chiar si pe cei de la Evidenta Populatiei. Prin simpla introducere a numarului de telefon, se poate afla daca ai de-a face cu un samsar, un particular sau o agentie.
Agentiile isi apara „programul minune“
Agentia de monitorizare si statistica imobiliara este una dintre cele doua firme specializate care ofera acest program numai agentiilor imobiliare cu acte în regula, sediu si angajati. Daca fiecare samsar de case sau terenuri ori simplu tânar care viseaza la un acoperis deasupra capului ar avea acces la acest program, agentiile imobiliare ar trage obloanele de urgenta. Este doar unul dintre motivele pentru care, în era Internetului, prin intermediul caruia în mod normal ar fi trebuit eliminati intermediarii traditionali de pe piata, oferta imobiliara continua sa fie tabu pentru particularul care vrea sa îsi cumpere un apartament, o casa, un teren sau numai sa închirieze o garsoniera. Nu ai cum sa eviti plasa tesuta cu îndemânare de agentiile imobiliare, decât, poate, daca esti un foarte bun navigator pe internet si ai suficient timp de petrecut în fata monitorului si tastaturii.
Anunturile-capcana publicate de agentiile imobiliare din Capitala fac aproape imposibil un contact direct între cumparator si vânzator. Dominata de anunturile date de agentiile imobiliare, Mica Publicitate nu contine nici cinci la suta anunturi date direct de catre particulari. În schimb, poti gasi acelasi apartament dat la ziar de toate agentiile cu putinta, si nu în putine cazuri, acelasi potential cumparator se duce sa vada acelasi apartament cu mai multe agentii.
Particularul de rand publica un singur anunt, la care se reped sa sune toate agentiile care se ocupa de respectiva zona. Si chiar daca publica mai multe anunturi, atunci când vede ca este sunat numai de agentii, cel care vrea sa vânda o proprietate imobiliara dezarmeaza si se lasa pe mâinile „specialistilor“. Acestia îl amagesc pe proprietar cu un pret mai mare pentru apartament – oferit de agentie din partea unui client inexistent – si astfel agentiile reusesc sa preia vânzarea cu ajutorul acestui „cârlig“. La vânzatorii la care nu tine schema de mai sus, agentiile îsi adauga pur si simplu comisionul lor de 3 la suta si îl dreseaza pe proprietar sa le sustina noul pret.
Cumparatori, agatati prin anunturi-capcana
Si pentru cumparatori agentiile imobiliare au o metoda infailibila de a-i agata: acestea publica anunturi la preturi de dumping, cu cinci pâna la zece mii de euro sub pretul real al pietei. Metoda nu da gres, iar când cel care chiar vrea sa cumpere suna la anunt, acesta aude, invariabil, aceeasi placa: „Acest apartament s-a vândut, a fost o ocazie. Va rog lasati-ne numarul de telefon si va vom face alte oferte“. Termenul „Alte oferte“ înseamna, de fapt, cele reale, însa cu mult mai scumpe decât ceea ce se vedea în anunt sau decât ar dori sa obtina proprietarul. Uneori te trezesti ca la aceeasi suma ti se ofera cu o camera mai putin decât ceea ce ti-ai fi dorit. Daca, totusi, nu renunti si ai rabdare sa iei cartierele la periat, descoperi ca agentii de teren habar nu au unde sunt obiectivele pe care le vand. De obicei acestia se ocupa de cu totul altceva, fiind studenti din provincie, ingineri sau chiar strungari sau biochimisti reprofilati de nevoie. Surpriza devine cu adevarat neplacuta când gresia si faianta italieneasca laudate de agent se dovedesc a fi de fapt de-o vârsta cu blocul. Imbunatatirile constau in petele de igrasie despre care proprietarul „a uitat“ sa pomeneasca ori „lavabilul în culori moderne“ care s-a transformat subit în huma.
Cåstigul intermediarilor e pus deoparte
Când vine însa vorba de bani si de comision, agentiile au o imaginatie bolnavicioasa în a inventa clauze prin care sa isi traga partea leului. Cel care a vazut un apartament, adus fiind de un agent imobiliar, neam de neamul sau nu mai are voie sa sune la usa respectivului fara sa fie si un reprezentat al firmei cu pricina de fata. De altfel agentii imobiliari au devenit mici avocati si nu te duc la nici o oferta pâna nu semnezi un contract cu firma lor. Comisionul (standard) al firmelor este de 3 la suta, plus TVA în cazul unor firme mai simandicoase si care îsi permit ceva reclama prin ziare. Daca te decizi sa achizitionezi un apartament prin intermediul unei agentii imobiliare, îl vei plati din start cu 6 la suta mai scump decât cere de fapt vânzatorul. Si asta doar pentru ca nu ai cum sa dai direct de proprietar, din motivele expuse mai sus.
45.000 de euro in ziar, 60.000 in realitate
Un exemplu concret, luat la întâmplare, arata asa: o persoana oarecare, cumparator de buna-credinta, suna la un anunt din ziar pentru o garsoniera confort 1 oferita spre vanzare cu 45.000 de euro, sa spunem în Berceni. Anuntul este intotdeauna tentant, referindu-se la o proprietate aflata la un etaj bun, amenajata si eventual libera. Celui care suna la un astfel de anunt i se spune ca „azi s-a vândut, pentru ca a fost o ocazie, foarte ieftina“. Apoi urmeaza alta oferta, la 55.000 de euro. Acest pret este umflat de comisionul de 3 la suta. Acelasi tarif este aplicat si cumparatorului. Daca esti nevoit sa apelezi si la un credit din lipsa banilor in numerar, pretul creste substantial. Clientul plateste evaluarea, onorariul notarului „agreat“ de banca, suma care este mai mare decat pretul pietii, este obligat sa îsi faca asigurari peste asigurari, ba achita si un onorariu notarului pentru ca sa îi puna ipoteca în favoarea bancii pe casa pe care tocmai o cumpara. Dureaza o luna numai sa pui pe hârtie câte taxe, onorarii si comisioane ai fost nevoit sa platesti pentru o amarâta de garsoniera de 32 de metri patrati cu balcon cu tot si care ajunge astfel sa coste aproximativ 1.750 de euro/mp construit. Preturile umflate artificial odata cu intrarea în UE au blocat, însa, piata imobiliara în segmentul de vânzare a apartamentelor din blocurile vechi si toata lumea asteapta acum, cu sufletul la gura, publicarea noilor norme BNR pentru credite „relaxate“.
Sursa: Gardianul
